Dinamica Sociala Part I

Dupa cum am mentionat si in postul precedent un alt interes pe care l-am dezvoltat in ultimele luni este direct legat de dinamica sociala si de implicatiile acesteia. De modul in care creierul uman este proiectat din punct de vedere evolutionar.

Oamenii sunt "fiinte superioare", nu ? Asta ne place sa credem. Pentru ca am inventat electricitatea, pentru ca avem teoria relativitatii, computere, televizoare si telefoane mobile care ne prepara clatite si ne fac masaj. We think ourselves to be pretty damn groovy! We're NOT! Creierele noastre sunt proiectate pentru societati de 100 - 150 de persoane si se adapteaza cu greu schimbarilor DRASTICE petrecute in mediul nostru inconjurator. Industria a aparut acum aprox 200 de ani, iar schimbarile aduse de industrie in vietile oamenilor au crescut exponential de la bec la microchip-ul de zeci de miliarde de circuite integrate.

Organismele vii au doua directive principale. Supravietuirea si reproducerea - in aceasta ordine. Supravietuirea e mai importanta decat futaiul, dragii mei! Daca mori, nu potzi fute... Daca traiesti, poti fute in alta zi, dar nu azi... azi fugi dracului (sau lupta) sa supravietuiesti! Cunoaste-ti prioritatile! Creierul nostru ne rasplateste in momentul in care ne satisfacem aceste doua nevoi. Te simti bine cand faci un lucru pentru supravietuire sau reproducere. Job -> Supravietuire, Educatie -> supravietuire, prietenie -> supravietuire, socializare -> asocierea cu indivizi ai speciei -> supravietuire, iubire -> reproducere, sex -> reproducere, mancare -> supravietuire, studiu -> supravieturie. Este evident pentru oricine ca daca ai mai multe cunostinte, o educatie mai buna, un job mai bun si mancare mai buna, prieteni care te ajuta si oameni apropiati pentru iesiri in orash, toate acestea iti ridica sansele de supravietuire in societate. La fel cum orice interactiune cu persoanele de sex opus ridica sansele de reproducere. Si in oricare din aceste situatii ne simtim bine, glanda pituitara din creier secreta endorfine and VOILA: you feel like a milion bucks!

Orice organism viu din natura este in schimbare permanenta. La fel cum animalele se adapteaza treptat la schimbarile produse in mediul lor de viata, si omul se adapteaza treptat la schimbarile produse in societatea care il inconjoara. Schimbarea aceasta se produce initial in exteriorul nostru, iar apoi, treptat de-a lungul anilor, creierul nostru se adapteaza prin experienta la informatiile noi. Acest proces de adaptare, insa, este lent si anevoios. Adaptarea presupune invatare, iar invatarea se produce in 4 pasi. La inceput ne aflam in starea de incapacitate inconstienta, apoi in incapacitate constienta, apoi in capacitate constienta, iar apoi in stadiul de capacitate inconstienta.

Exemplu:
Cand inveti sa conduci. Te urci la volan si zici "Mama dracului, tot ciobanu`
conduce, trebuie sa fie usor!". Prinzi de "bâtul" din dreapta ta si incepi sa-l misti si iti dai seama ca nu functioneaza. Apoi apesi ambreiajul si "bâtul" se misca fara sa protesteze, dar omori motorul. Cand te-ai urcat la volan habar n-aveai ca nu stii sa conduci, (faza de incapacitate inconstienta) dar dupa cateva minute ti-ai dat seama ca te depaseste problema (faza de incapacitate constienta). Apoi persisti si incetul cu incetul reusesti sa pornesti de pe loc, te misti si instructorul cedeaza nervos langa tine din cauza ca nu reusesti sa tii pasul cu toate informatiile care trebuie sa le procesezi simultan. Sa apesi ambreiajul, sa schimbi treapta de viteza, dar in acelasi timp sa tii volanul drept, sa nu incepi sa faci jaloane de pe o banda pe cealalta, sa semnalizezi, sa te asiguri si sa tragi de volan indeajuns incat sa schimbi banda sau sa iei o curba. DAR... daaaaar, conduci! Toata atentia ti-e acaparata de activitatea condusului si nu mai auzi nimic din ce-ti spune instructorul. Creierul tau decupleaza multe alte functii, auzul, senzatia de foame, senzatia de sete, senzatia pietrei care iti inspecteaza papucul, pentru a putea executa toate miscarile necesare activitatii condusului (faza de capacitate constienta). Apoi dupa ani si ani de condus, cateva zgarieturi ale barelor de protectie, nervi, injuraturi si sperieturi zdravene, condusul devine o obisnuinta si poti manca, vorbi la telefon, fuma, citi ziarul si scobi in nas in timp ce schimbi viteza, semnalizezi, te asiguri (cateodata) si schimbi banda sau directia de mers (faza de capacitate inconstienta). Deja in faza aceasta condusul devine automatism, devine o activitate pentru care creierul a fost configurat deja.

Creierul se aseaza pe sinele automatismului numit "sofat" si elibereaza resurse pentru alte activitati. Acesta este un exemplu de "omul invata un skill nou". Acum ganditi-va pentru un moment cat ar dura procesul de invatare a unui skill care sa-i permita omului sa isi schimbe instinctele. Pentru ca, la urma urmei, evolutia inseamna reconfigurarea reactiilor noastre la stimuli exteriori. Diferenta este cheia. Majoritatea dintre noi reactionam pe baza impulsurilor. Foarte putini dintre noi avem prezenta de spirit si controlul necesar pentru a face un pas inapoi, pentru a evalua situatia, si pentru a da o replica sau o reactie logica intr-o situatie data. Ceea ce ne aduce inapoi la dinamica sociala. Imaginati-va ca traim pe vremea
triburilor. Imaginati-va ca exista 100 de oameni in tribul nostru si ca oamenii cei
mai apropiati se afla la o zi distanta. Si sunt dusmani. De ce? Pentru simplul fapt
ca fac parte din alt trib. OK ?

Ai 100 de oameni pentru a interactiona. Din aia 100 de oameni doar o parte sunt femei si din femeile alea doar o parte au varsta potrivita pentru reproducere. Din femeile care au varsta potrivita pentru reproducere doar o parte au valoare reproductiva corespunzatoare. Adica... doar pe-o parte le-ai fute, pentru ca au "ceva" care te atrage.

Asa ca iti iei inima in dinti si mergi sa vorbesti cu una dintre ele. Daca esti "bazat" si corespunzi e ok! Daca nu esti bazat... lucrurile incep sa se complice.
In primul rand daca esti refuzat, ti se aplica o anumita valoare sociala. Femeia zice: "lasa-ne fratzica!" Iar prietenele ei, prin asociere vor zice acelasi lucru. Nu corespunzi. Intr-o societate de 100 de oameni refuzul unei femei poate sa iti influenteze negativ in mod direct si DRASTIC sansele de reproducere. Pentru ca
indiferent la care femeie apelezi, daca una te considera "nasol" alta nu va dori sa
aiba de-a face cu rebutul unei alte femei. Si dupa ce zeci si sute de masculi feroce au ramas cu buza umflata si coaiele albastre - aka le-au murit genele - s-a intalat o frica in ADN-ul masculin... frica de respingere.

Same story ca si mai inainte doar ca de data asta nu esti respins, ci doar ai nimerit femeia gresita: femeia care apartine sefului de trib! Atunci cumatrul sef de trib cu prietenii lui carismatici se prezinta in fatza ta, fiecare dotat cu un bolovan, si se apuca sa-ti care suturi si pietre in moalele capului. Asa azi, asa maine, asa poimaine, asa de generatii intregi, si iata cum o alta frica se instaleaza in ADN-ul masculului. Frica de abordare. In creierul omului se creaza o conexiune intre femeie si moarte - pericol la adresa propriei existente. Interesant, nu ? Omul din zilele noastre se lupta cu instinctul de autoconservare si nevoia de a se socializat cu alti indivizi ai propriei specii. Intre a aborda o femeie si a risca sa-si ia ceaiul; dar a reusi sa se reproduca (la un nivel primar la asta se reduce, nu va faceti nici un fel de iluzii) si a sta deoparte si a supravietui inca o zi dar a ramane fara posibilitatea de a se reproduce.

Dinamica Sociala Part II

Gata cu teoria!

In cele ce urmeaza, daca ati citit literatura de specialitate nu spun nimic nou.

Practic redau ceea ce am invatat de cateva luni incoa.

Exemplu:
Unui baiat inteligent (sa zicem Alex), cu fizionomie placuta, un fizic decent, imbracat normal, i se aprind calcaiele dupa un dracusor de fata. El stie ca e special, are ganduri marete, poate sa protejeze pe cei dragi, are un stoc de iubire pregatit pentru a fi dat de bunavoie unei persoane de sex opus (in majoritatea cazurilor). Are planuri mari si prieteni de nadejde si cunoaste si alte fete in prezenta carora se simte in largul lui. Se da pe role si se descurca pe calculator, ii place muzica si cunoaste mii de trupe din toate genurile muzicale. Asa ca, intr-o buna zi, o vede in parc pe banca, merge direct la ea si ii spune cu o voce indoita, tremuranda:

- Buna, sunt Alex.

Ea se uita mirata la el si-i arunca un "Umm... buna..." cu jumate de gura. Dupa care gandeste ceva de-a lungul zonei de "Cine-i asta si cand are de gand sa plece? Alt destept care vrea sa se dea la mine... de parca nu au fost destui tampitii care m-au claxonat pana am ajuns aici de azi dimineata. Si toti vanzatorii de la alimentare care se holbau cu gura deschisa cand am cumparat un pachet de guma"... de obicei sintetizate in "Fucking great! Here we go again!"

Si atunci, Alex al nostru, isi continua conversatia:

- Te-am tot vazut si la scoala, m-am gandit ca poate ai vrea sa iesim la un suc intr-una din zilele astea.

La care ea, de obicei gandeste "Suc? Nici nu il cunosc! De unde sa stiu ce-i poate capu? Am altele mai bune de facut decat sa ma simt stanjenita de fatza lui" si scoate pe gura "Am prieten."

Si Alex al nostru face stanga-mprejur si pleaca simtindu-se ca un ratat.

Now... let's rewind that... si sa vedem ce ar fi putut sa faca saracu` copil.

Sa se apropie de fata dintr-un unghi neutru, lateral, pentru inceput. Creierul uman are anumite circuite de autoconservare care actioneaza in momentul in care un lucru vine in linie dreapta spre noi. Animalele de prada cunosc faptul ca pentru a ajunge din punctul A in punctul B, cel mai scurt drum este linia dreapta. Asa ca, pentru a nu speria gazela, Alex trebuie sa o abordeze "pe ocolite". Desigur, aceasta frica nu se manifesta visceral, posibil sa nici nu fie recunoscuta decatre persoana respectiva, e destul sa fie perceputa la un nivel inconstient.

Sa treaca pe langa ea ca si cum si-ar vede de drum. Sa-si intoarca doar privirea catre ea, sa zambeasca larg si sa se opreasca ca si cum s-ar grabi (da impresia de spontaneitate) Si sa-i spuna

- Ceau! Tu esti la scoala la XXXXXXXX, nu ? Te cheama xxxxxx?
- Uhm... da...
- Mi s-a parut ca te recunosc... Uite ma cam grabesc la o intalnire dar am nevoie de o opinie: Fetele prefera baietii rasi sau cu barba ?
- Pai nu stiu...
- Tu pe care ii preferi ?
- Rasi.
- Rasi... hmm... te-am intrebat pentru ca am discutat mai inainte cu niste prieteni si abia am reusit sa-i conving de faptul ca daca te razi arati mai ingrijit. Apropo - sterge-te la ochi... Pana l urma mi-au dat dreptate, dar nici eu nu eram sigur (Alex isi priveste ceasul si da sa plece dupa care se opreste si se intoarce)
O ultima intrebare: intotdeauna esti asa de timida si de retrasa ?
- Retrasa ? Eu nu sunt retrasa! Am ceva la ochi ? (stergandu-se cu un servetel)
- Niste cacamitzi! Ei nu esti retrasa... aproape ca n-ai vorbit nimic si am ramas cu intrebarile fara raspunsuri. Si nici macar nu prea am timp sa detailez.
- Pai mie imi plac baietii rasi, dar am prietene care ii prefera pe cei cu putin de barba, pentru ca par mai masculini...
- Vezi ca poti sa iti formezi o opinie ? Mersi! Acum chiar pot sa ma intalnesc cu prietenele si sa le dau de gandit.
- Prietene ? (mirata)
- Da, niste colege de scoala... tot au tras de mine sa le ajut asa ca dupa doua saptamani am cedat si ma duc sa vad ce vor de la mine.
- Cum te cheama ? (indepartandu-si o suvita de par din ochi)
- Alex. (zambeste)
- Pe mine Alina. (frecandu-si umarul cu mana).
- Bine, Alina... mi-a facut placere sa vorbesc cu tine... poate ne mai vedem.
- Bine, Alex... si mie mi-a facut placere sa vorbesc cu tine...
- De fapt, ai un numar de telefon ? Poate mergem dupa cursuri la un suc si ai si tu chef sa vii.
- Ok... numarul e bla bla bla bla bla.
- Am notat, si-am plecat ! :P Ceau ceau!
- Ceau (facandu-i cu mana).

Ce s-a intamplat ? Putem analiza cunoscand anumite lucruri despre femei. Ce spun femeile si cum reactioneaza sunt doua lucruri diferite. Femeile reactioneaza pe baza emotiilor si sentimentelor care le au in momentul respectiv si rationalizeaza situatia abia dupa ce s-a petrecut.

Atractia este bazata pe aceleasi doua principii pe care se bazeaza creierul uman. Supravietuire si reproducere. Atractia nu este o alegere. Tine de instinctul uman si de obicei nu poate fi explicata rational. Mintea unei femei este programata evolutiv sa raspunda la anumiti stimuli sa fie atrasa de barbati care indeplinesc anumite criterii evolutive de supravietuire si reproducere. Intrerupatoarele de atractie sunt preselectia decatre alte femei, leader al barbatilor, protector al celor dragi, disponibilitatea de a arata emotii si asumarea de riscuri calculate.

Daca un barbat poate sa dea dovada de aceste caracteristici, femeia instinctiv se va simti atrasa de el.
Daca un barbat este preselectat decatre o alta femeie, inseamna ca respectivul are valoarea pentru ea. Si, prin asociere, daca nu are chiar aceeasi valoare si pentru fata care priveste, macar ii starneste curiozitatea. Este aprobat decatre o alta femeie.

Daca un barbat sta cu grupul de prieteni si discuta, tot grupul este cu ochii pe el si il urmaresc atent, oricine va deduce ca este un tip care poate capta atentia, se simte comfortabil sa fie centrul atentiei si in majoritatea cazurilor este considerat leader-ul grupului. Un barbat care isi poate mobiliza semenii are valoare de supravietuire mare pentru o femeie, pentru ca, si ea, va beneficia de protectia lui si a prietenilor lui daca se va "alia" cu el.

La fel, daca un barbat poate demonstra prin ceea ce povesteste sau chiar prin exemplu sau aspect ca poate proteja pe cei pe care ii indrageste, are valoare de supravietuire, iar femeile cauta asta activ pentru perioada de gestatie cand nu se pot apara singure si au nevoie de ajutor si protectie.

Asumarea de riscuri calculate se explica de la sine... reprezinta capacitatea barbatului de a lua decizii corecte in situatii de criza, adaptabilitate, putere.

In al doilea caz Alex a procedat corect. Nu a intimidat-o pe Alina abordand-o direct. Si-a intors doar capul spre ea si i-a zambit larg. Prin aceasta a exprimat faptul ca isi va continua drumul in scurt timp. I-a transmis faptul ca va pleca in curand (deci a linistit intrebarile de 'cine-i asta si ce ma-sa vrea?') Nu i-a facut avansuri fara ca ea sa fi meritat acestea. A purtat o discutie normala, i-a scazut impresia extraordinara de sine (prin faptul ca i-a spus sa se stearga la ochi - nu a incercat s-o impresioneze). A facut-o sa se simta usor inferioara si i-a dat ocazia sa ii demonstreze contrariul, lucru pe care ea s-a simtit nevoita sa il faca data fiind faptul ca in fata ei statea un baiat sigur pe el, care e preselectat decatre alte femei, care e obisnuit cu fetele frumoase pentru ca nu e afectat de frumusetea ei, caruia prietenii ii dau dreptate si care isi ajuta colegii.

/post break more to follow...

Morfogeneza unei noi viziuni

Sa incepem cu inceputul... soundtrack-ul pentru postare! http://www.youtube.com/watch?v=JRtHYiWmsoA

Si sa continuam!

Buna ziua, dragii mei!

nu va lasati intimidati de titlul pompos al postarii. Il voi explica (chiar daca va insult intelectul sau capacitatea de a cauta pe google semnificatia termenului morfogeneza) pentru a va alevia sentimentul de lene si curiozitate.

Morfogeneza se refera la formarea structurii unui organ sau a unei parti dintr-un organ.

Am si eu niste intrebari pentru voi... ce spune societatea zilelor noastre despre sentimente ? "Nu poti sa-i zici la inima sa nu bata!", "Nu poti sa controlezi pe unde zboara gandul!", "Daca asa ma simt, ce pot sa fac?", "Azi a fost o zi de groaznica!". Suna cunoscut ? Nu stiu despre voi, dar pentru mine suna al dracu de cunoscut. De ceva vreme incoa' am inceput sa-mi schimb aceasta conceptie si cat de simplu imi pare tot acum. E ca si cum ai trisa in realitate.

In ultimul timp am studiat elemente de Programare Neuro-Lingvistica si Dinamica Sociala. La prima vedere nu pare a fi nimic interesant dar aceste doua stiinte trateaza si explica niste elemente care au aplicabilitate in viata de zi cu zi. In other words se pot aplica de dimineata cand dezlipesti pleoapele unele de altele pana seara tarziu cand le lipesti la loc cu super glue si sforai de-ti muti mobila din casa.

DA! Si mi se pare mult mai interesant decat toate mizeriile care ni s-au bagat pe gat de mici copii din clasele primare si pana in institutiile educationale superioare in care ne irosim pana la aproximativ 18 ani din viata.

S-a observat si s-a rasanalizat faptul ca in momentul in care doi oameni comunica 47% din impact il are imaginea celui care vorbeste (limbajul corpului, privirea), 32% din impact il are cum suna cele spuse (tonalitatea, intensitatea, ritmul, si accentuarile celor spuse) si de-abia 11% e mesajul transmis... OK ? Oamenii privesc si reactioneaza la ceea ce vad. E o concluzie cel putin normala pentru aceasta statistica. Oamenii reactioneaza pe baza impulsurilor date de sentimentele pe care le au in momentul in care vorbesc intre ei.

La prima vedere aceasta ar putea fi o problema, dar mai nou imi place sa gandesc in resurse si solutii decat in probleme. Cum as putea aborda pe cineva in asa maniera incat sa pot sa obtin de la persoana respectiva anumite reactii care sa corespunda cu obiectivele mele? In primul rand pot sa stimulez acele emotii / sentimente pentru a ma face placut sau inteles. Depinde cu cine stai de vorba. Oamenii care se aseamana se plac. Intotdeauna ne intelegem mai bine cu o persoana care are aceleasi gusturi, care are aceleasi preferinte si aceleasi conceptii. E usor sa placi pe cineva care ti se aseamana: intre voi se creaza un raport, o conexiune, o stare de comfort.

In acelasi timp poti sa mimezi aceasta stare de raport. Tu stii ca o mimezi pentru ca, deh... incerci sa stabilesti raportul, o faci voit. Poti interactiona la acelasi nivel de energie, poti avea acelasi ton si debit verbal, poti folosi acelasi sistem reprezentational in limbaj, poti mentine contactul vizual si poti face pacing. Persoana de langa tine, in schimb, va observa ceea ce tu ii arati. Va percepe limbajul corpului similar (de preferinta sa nu fie imitare, ca risti sa iti iei pumi in mufa), va percepe similitudinea vocii, si va auzi un mesaj transmis in acelasi sistem reprezentational pe care il cunoaste ca fiind al ei.

Exemplu:
Stau de vorba cu o persoana care imi spune urmatoarele lucruri:

"Am vazut la mall niste tricouri pizdoase. Culorile erau deschise, design-ul de bun gust si am vazut ca preturile sunt destul de mici."

Limbajul te da de gol intotdeauna. Vocea e o expresie a eului, e cea mai vulnerabila parte a unui om. Limbajul tradeaza modul in care gandeste persoana respectiva: Am VAZUT la mall... CULORILE erau... DESIGN-ul de bun gust... AM VAZUT ca preturile. Si aici avem de-a face cu o persoana care gandeste in imagini. Gandeste vizual (sistemul reprezentational dominant este cel vizual... aka in capshorul lor primele care se formeaza sunt imaginile) si pentru a comunica "pe limba" ei poti folosi cuvinte care sa exprime elemente vizuale. Asa se creaza un inceput de raport. Si tineti minte, omul va percepe toate astea la un mod inconstient. NU isi da seama CONSTIENT, nu sta sa se gandeasca "Mah asta vorbeste ca mine, zici ca stau de vorba cu mine" ci doar "simte" ca voi doi ganditi la fel si se simte comfortabil. Adauga la toata treaba asta un limbaj al corpului deschis, similar si un ritm al conversatiei identic and hey! you've just made a friend.

Acelasi principiu se aplica si la persoanele care gandesc in auditiv, sentimente / emotii.

Exemplu:

Un cuplu sta pe banca in parc si discuta. Blah blah blah blah blah yacka yacka yack yack yack. Ea sta cu mainile in san (sau intre ţâţe) si priveste absenta peisajul cu o tzigara intr-o mana inerta. El bate marunt din gura cu o mana in buzunar, corpul intors catre ea, usor aplecat in fata. Vocea ii are o tonalitate usor ridicata si afectata pentru ca incearca sa ii transmita anumite informatii importante pentru el. Daca-i privesti, nu trebuie sa fii un geniu sa "simti" ca nu e in regula ceva cu ei.

Intr-o situatie similara cum se pot indrepta lucrurile ? Stabilesti raport. Cum? Faci ce face si ea... daca nu fumezi, asta e. Incerci sa adopti aceeasi postura, te uiti si tu in gol. Distribui greutatea corpului intr-un mod similar. Discuti la un nivel de energie similar, putin mai ridicat (pentru ca vrei sa scoti persoana din starea aia). Discuti folosind acelasi sistem reprezentational. Odata ce raportul a fost creat poti sa schimbi gradual nivelul de energie, schimbi tonalitatea vocii, sa modifici treptat limbajul corpului si persoana de langa tine iti va urma exemplul fara sa-si dea seama. De ce ? Pentru ca instinctiv a simtit comfortul pe care raportul l-a creat si va incerca sa il mentina. Si treptat reusesti sa comunici si sa rezolvi problema; Sa te faci inteles si sa intelegi mai bine persoana cu care stai de vorba.

Mintea si corpul sunt o unitate indivizibila. Nu pot exista una fara cealalata. Ce gandesti iti afecteaza fizionomia, si ce fizionomie ai iti afecteaza gandirea. Ca si exemplu simplu poate fi luat fenomenul de feedback biologic. Simplificat la principii de baza suna cam asa: Zambeste.

Indiferent de cum te simti, zambeste. Fie si fals. Un zambet fals, fortat, ciudat si disfunctional care te face sa te simti prost si incomod pentru ca se afla acolo si-l arborezi cu atata greutate. Mentine-l acolo 5 minute. Nu fa altceva decat sa zambesti 5 minute, chiar daca trebuie sa iti supui mushchii faciali la chinuri titanice pentru a reusi. Se va intampla un fenomen ciudat. Dupa o anumita perioada de timp mintea va incepe sa isi reorganizeze prioritatile si sa isi reorienteze atentia spre ganduri / amintiri care vor face acel zambet fals sa devina real si credibil. Dupa cateva teste pe propria persoana m-am surprins de fiecare gandindu-ma la lucruri frumoase, la vara, la lucrurile bune care ma asteapta, la sperante si caldura si liniste mentala. Asta in contrast cu gandurile ucigase care ma incercau inainte cu 5 minute.

/post break... mai continui alta data cu si despre dinamica sociala.

Woman Quad Core

Salutare natiune! sau mai bine zis, natiunea de oameni care imi citesc blogul.
Uite ca au trecut si sarbatorile pascale, am prins iepuri, m-am speriat de miei care imi zambeau din frigider, am spart oua, si am petrecut timp si cu familia si cu prietenii / prietenele.

Foarte interesant de observat comportamentul entitatilor feminine cu care am intrat in contact in ultima vreme...

Am iesit intr-o seara intr-un local local cu doi prieteni, o servieta plina de carti si chips de poker si am sarbatorit seara de pasti cu whiskey, tigari si cateva meciuri de Texas Hold'em. Toate bune si frumoase, just another night on the town.

Am primit si un telefon de la The Party Girl Shock Troop si au ajuns si ele la masa noastra, asa ca am largit jocul la 5 persoane. Normal ca un prieten mai lenes si mai miserupist a tinut mortis sa faca pe dealerul (macar daca ar fi avut marfa de calitate) si sa imparta pe carti.

Jocul mergea bine, atmosfera chillout, whiskey-ul Bushmills Single Malt ungea sistemul la fel ca o domnisoara darnica, dupa care, NORMAL, fiind si fete prezente, au inceput sa sune telefoanele. Nu ca ar fi fost o problema, dar am observat ceva interesant, si din cale-afara de enervant in acelasi timp.

Una dintre fete raspunde la telefon, ok? Banalitati!

-Bine fac... prin bar...
...
-Mai multi, jucam poker...
...
-Stai ca acuma le-o dau grav...
...

Si deja aici convorbirea telefonica ajunge in punctul critic. Fata nu mai vorbea cu interlocutorul din cealalta parte a undelor electromagnetice; vorbea cu persoanele prezente la masa in timp ce avea telefonul la ureche

-cat s-a platit ? 10 ? Bun, eu bag raise inca 10...
...
-Nuuuu nu cu tine, vorbeam aici cu fetele...
...
-Eu zic check, daca asta-i moda...
-Mai trebuie sa pui 5...
-Tu urmezi!
...
-Nuuu tot cu cei de la masa vorbesc, ti-am zis ca jucam poker...

Asta s-a intamplat cu doua dintre cele trei fete prezente la masa. Am inteles, am auzit si am simtit pe pielea mea faptul ca femeile, in general, pot sa faca un multitasking dracesc. Acum m-am si convins de asta. Dar, pentru dumnezeu, nu cred ca-si dau seama de cat de ENERVANTA poate fi manevra asta la telefon.

Parca-s posedate, frate! Vorbesti normal cu fata la telefon si brusc te trezesti ca incepe sa urle ceva care n-are nimic de-a face cu discutia in curs...

eu: -Nu pot acuma, am ceva treaba...
ea: -Eventual suna dupa ce termini.
eu: -Bun! Posibil sa mai dureze vreo ora...
ea: -LASA AIA ACOLO! TI-AM ZIS SA NU O MUTI!!!
eu: *mormai pentru sine* da` ce pula lu` faraon face asta?!
ea: -Ce-ai zis?
eu: -Ziceam ca posibil sa mai dureze vreo ora...
ea: -Nu! Ii a mea! Las-o!
eu: *iau telefonu de la ureche si ii arat degetul mijlociu* MAH! Tu vorbesti cu mine, sau te tragi pe fese cu altcineva ?
ea: -Ce-ai zis?
eu: -Bun! CEAU! *click*
ea in sms: ce fain ca-mi inchizi telefonul in nas... >:P

Cum dracu sa nu-ti sara tzandara cand te intrerupe de la ceea ce faci sa vorbiti. Reusesti sa te rupi, sa pui ceea ce faceai in standby si cand raspunzi la telefon si incerci sa comunici cu ea, ori vorbeste balauri ori mai jongleaza niste kiwi, isi face manichiura, se uita la TV si face conferintza de presa cu persoanele din incapere ca, doara, nu-i femeie daca isi mentine mintea concentrata pe conversatia de la telefon. Dupa care, NORMAL, tot ea e aia decatre padure ca deh... DE CE-MI INCHIZI IN NAAAAAAAAAAAAS?!?!?!?!?!?!??!?! La care raspunsul normal, si firesc e "De pele de pula de cuc!", sau "De exemplu" sau "De trei ori!"

Probabil ca veti spune ca sunt eu un exagerat si un agresiv notoriu, dar CUM SA NU TE ENERVEZI?!

Rugaciunea unui cinic.

O rugaciune prea adevarata si prea folositoare pentru a nu o posta.

Dear God,

Please don't let a stray rotweiller chew off my genitals

And don't let my arms be pulled off by a threshing machine

Don't let me crash on the freeway mangling my legs and causing massive irreperable brain damage, paralyzing me for life so I can't move, clean myself or go to the bathroom normally.

Don't let me be stabbed in the head or be captured by a sadistic serial killer who tortures me in his basement.

Don't let my building collapse in a horrific earthquake trapping me, all my bones broken and split, smothered so that I can barely breathe, my life slowly seeping out of me.

Please keep my skin from burning, don't let me go blind, don't let me be shot, slashed or bludgeoned to death.

Don't let any of my organs fail on me, don't let my bones snap for any reason, don't let my skull be fractured or my eyes get accidentally punctured, don't let anyone I love die or get sick, don't let me become homeless, don't let me lose all my possessions, don't let me be arrested or executed, don't let me be raped or assaulted, don't let me be hit by a car, don't let me get liver cancer, don't let me get old and sick and helpless and just don't let anything BAD happen to me, please please please.

And in exchange for this, I will try to be a better person.

Amen.

De pe un site sanatos http://www.nationalcynical.com/words/deargod.html

Heartbreak warfare.

Da! Scriu, numai de-al dracu! Pentru ca pot si am idei de enuntat! Sunt la lucru si nu sunt platit sa ma incred in puterea viselor mele, asa ca scriu. Pe lista de discutii astazi e eterna lupta dintre sexe - barbati si femei.

Pentru ca avem aproximativ aceeasi cromozomi (XX si XY unde "aproximativul" este cromozomul X) ceea ce multi dintre noi, poate nu stim este ca toti fetusii la conceptie au cromozomi XX. Asa ca, dragii mei, ne-am nascut toti femei... stiu, nici mie nu-mi prea surade ideea, dar asta e. Au trebuit oamenii nostrii de stiinta sa cerceteze si sa descopere si acest fapt. Si daca nu e destul de ingrijoratoare descoperirea, au trebuit s-o si faca publica.

Asa ca barbatii sunt o mutatie genetica, o eroare, un cromozom defect si hop c-am aparut si noi. Si cat de ciudat este faptul ca femeia intotdeauna este asociata cu simboluri de fertilitate, creatie si iubire materna iar barbatul intotdeauna cu distrugerea, cu devastarea si pangarirea. Ciudat, intradevar, dar in acelasi timp adevarat. Cu toate acestea, femeile sunt tratate cu indiferenta sau privite de sus de la niste inaltimi alpine decatre masculii feroce din cele mai vechi timpuri si pana azi.

Nu ma intelegeti gresit, nu ma deranjeaza in mod deosebit, pentru ca multe si-o cer cu inversunare, si intreaga cauza pentru acest comportament al barbatilor sunt chiar unele dintre specimenele feminine. Totusi pare pe undeva gresit si incorect sa le supunem la un asemenea tratament.

Am discutat cu o prietena acum catva timp despre ce-si doresc femeile. Iar raspunsul ei a fost "Un baiat bun! Un baiat de treaba." Dupa care am intrebat-o jumatate cazut pe ganduri daca poate un baiat sa fie prea bun... la care raspunsul ei m-a lasat cu maxilarul prin pivnita - "Da... daca-i prea bun, baiatul, isi pierde farmecul, ca femeile mai au nevoie si de drama."...

Deci femeile au nevoie de drama... AU NEVOIE de drama! Femeile au nevoie de mancare, apa, hrana si DRAMA! Astea sunt alimentele de baza ale unei femei. De unde eu deduc, folosind logica mea precara, ca din cand in cand in relatia cu o femeie e nevoie de scandaluri spontane, mai mult sau mai putin justificate, pentru a satisface nevoia de drama a femeii.

Asa ca azi, domnilor care intretineti o relatie (sau chiar mai multe) cu o doamna, cand ajungeti acasa de la munca (fie dela birou sau din shantz) intalniti-va cu iubita, si dupa ce o sarutati de bine-te-am-gasit, declanshati actiunea!

"Tu ma INSELI!!!! TE-AM VAZUT CU ALA CA AI IESIT IN ORASH! D-ASTEA IMI FACI TU MIE?! DUPA CAT TIMP SI ENERGIE AM INVESTIT IN TINE?!?!"

Acum odata declansata actiunea, exista mai multe cai posibile pe care se poate continua. Doua dintre ele, insa, sunt mai pertinente si de obicei arata cam asa:

#1: Se crizeaza la tine si te face un nebun paranoic! "Esti nebun, omule?! Cu cine am iesit eu ca n-am mai iesit cu nimeni de nush cand!"

SAU

#2: Se fac mici si umplu ochii de lacrimi pentru ca se stiu cu musca pe caciula!

Pentru barbat e o situatie din care oricum iese invingator (chiar daca nervii vor fi intinsi la maxim) pe-o parte invingator pentru ca i-a satisfacut nevoia de drama, pe de alta parte pentru ca a facut-o sa recunoasca faptul ca are dreptate.

Lasand glumele la o parte, acum. Am tot stat si am rumegat ca un bou problema asta. Si am ajuns la concluzia ca e doar o chestiune de perceptie. Si am sa va dau un exemplu: orice femeie / fata a trecut prin liceu (cel putin atat) si, normal, a avut colegi de clasa. Toti stim cum se comporta liceenii intre ei - de la ghionturi, palme peste fund / fatza, glume de prost gust, pipaieli (nu pipaiala de tzigara, ci fizica). Totusi din marea de tineri, cate una (mai rar cate unul) ajunge faimoasa si isi scoate albume muzicale (sa ne mintim putin si sa credem ca acele sunete se pot incadra in Muzica). Toti fanii sunt extaziati de cum arata respectiva si raman impresionati de imaginea creata artificial. Toti fanii au fel de fel de fantezii si ii exacerbeaza importanta si o ridica la un rang de idol.

Si ce spun fostii ei colegi de liceu ? "Nah poftim, iacat-o si pe a noastra ca bradu, unde-a ajuns!"

Sa revenim totusi la barbati si la modul in care privesc ei sexul opus. Oricare dintre noi (daca nu are un aspect de Adonis - FOARTE rar in Romania) la un moment dat s-a uitat la o fata si si-a spus "N-am fatza de asa o tipa! :(". Decat sa riste sa fie refuzat in incercarea lui de a-i intra in gratii prefera sa isi vada de treaba lui patetica si sa-si ia gandul de la ea. Pana se lasa seara si ramane singur in camera :P. Dar totusi e fascinant pentru mine modul in care omul reactioneaza in prezenta unei fete. Cum toata logica e bruiata si limbajul coerent ii aruncat pe geam impreuna cu orgoliul si devine un catel jenant care incearca sa execute toate comenzile primite.

Totusi acest fenomen se intampla doar in prezenta doamnelor care ne intimideaza. Pentru ca invariabil, un barbat va fi complexat in vreun fel sau altul. Ori are un complex de superioritate, ori de inferioritate, un barbat intotdeauna se va raporta la cei din jurul lui si se va evalua in functie de acestia. E pe undeva un instinct primar prezent, probabil, si la animale.


Revenim, din nou la femei. La acele creaturi plapande, moi si firave pe deoparte, sau crude, razbunatoare, superficiale si ipocrite pe de alta parte. Probabil doamnele ma vor contrazice aici, dar sa nu uitam exemplul dat initial - Q1: Ce-si doresc femeile de la noi ? A1: Un baiat bun, cuminte. Q2: Poate un baiat sa fie prea bun ? A2: Da!.............. DA?!?!?!?!?!? Aceleasi raspunsuri le-am primit de la mai multe fete, invariabil toate pe care le-am intrebat au spus da. Si nu un "da" cu jumate de gura, ci unul raspicat si clar! Sigurat au baut petrol! Mai mult ca sigur bunatatea in zilele noastre nu se intalneste pe toate gardurile. La fel de sigur ca si faptul ca femeile nu-si doresc un baiat bun. Isi doresc unul rau, care sa le domine si sa le tina sub control, pentru ca asta le confera un sentiment fals de siguranta, de apartenenta. Un instinct primal de a avea prin preajma un mascul feroce care sa o apere de orice pradatori / alti masculi... asta cu riscu de a si-o capata si ea din cand in cand.

Asa ca, toate astea fiind spuse... nu trag concluzii pentru ca nu inteleg femeile; incerc in zadar, dar nu le inteleg. Stau doar si observ in continuare dansul bolnav si disfunctional care se desfasoara intre sexe si incerc sa inteleg de ce barbatii si femeile se mutileaza psihic in moduri care mai de care mai spectaculoase. Un joc bizar si uneori grotesc care ne lasa invariabil cinici si sarcastici din care prea putini dintre noi iesim invingatori / invingatoare.

Va doresc o zi plina de soare. :)

You can't fix stupid!

Sar peste partea plicticoasa de introducere si am sa intru direct in problema. Pentru ca este o problema si ne lovim de ea in fiecare zi.

Populatia planetei creste. Nu e vorba aici de faptul ca transformam planeta intr-o minge de rahat fumegand. M-am impacat cu ideea si sincer, nu cred ca voi fi prin preajma sa vad cum se duce de rapa la modul cel mai brutal. M-am impacat si cu ideea aia. Ce ma deranjeaza pe mine este faptul ca numai prostii se inmultesc.

In fiecare zi, cand ma tarasc afara din patul cald si ma arunc intr-o noua zi ii vad, ma lovesc de ei, invariabil intru in contact cu ei si vreau nu vreau, trebuie sa-i inghit ca... deh... ne respira aerul. Vorbesc aici de prostia care invadeaza strazile.

Si sa va dau niste exemple, care mai de care mai edificatoare: tigani... "mexicanii" autohtoni cum ii numeste un prieten cu o imaginatie bogata. Incultii astia puturosi (si la propriu si la figurat) impanzesc zi de zi treptele Tribunalului Arad. Probabil e locul lor de munca, pentru ca altundeva sigurat nu au ce cauta la munca. Eventual trebaluiesc prin buzunarele calatorilor din tramvaie sau rup mainile si picioarele unor copii destul de ghinionisti sa se fi nascut prin preajma lor, pentru a inspira mila in timp ce cersesc. In secolul 21 ei au lideri de... clanuri, cred ca le pot numi. The one, the only, Bulibasha!

E destul de rau ca li se permite sa se inmulteasca dar si locuiesc pe teritoriul tarii. Priviti acest monument de prostie si incultura: http://www.youtube.com/watch?v=4Agv6OxyxFE . Asta probabil e varianta light. Sunt sigur ca oricine ar putea da n+1 exemple.

Si culmea, cine se inmultesc necontrolat si murdaresc pamantul cu material genetic de mana a doua ? Tot prostii! Nu am sa atac conditia sociala sau sa justific procesul prin care au ajuns in starea respectiva, dar dupa umila mea parere, cand ajungi sa locuiesti intr-o cocioaba din cartoane, ULTIMUL LUCRU de care ai nevoie este o ciurda de prunci in jurul tau. Au fost sute de interviuri luate unor indivizi care au sunat cam asa...

- Lasati-ma sa inteleg... nu lucrati si nu aveti acte de identitate.
- Hasa e, mancatz-ash...
- Nu aveti ce manca ?
- Pai n-avem auardeles...
- Si locuiti aici in casa asta din cartoane ?
- Phai dah tzucu-tz gura...
- Si cati copii aveti ?
- 8 shi doi gemeni pah tzava...

Si aici se incheia "cutremuratorul" interviu lacrimogen pe care au fost in stare sa il incropeasca de obicei cei de la ProTV stirile cu mortaciuni de la ora 5. Toate astea pe un fundal de Hans Zimmer - A small measure of peace (piesa dupa care a fost numit si acest blog). E STRIGATOR LA CER, oameni buni! Probabil sunt eu defect sau sunt un porc insensibil, dar cum sa fii atat de prost incat sa iti ingreunezi voit situatia ? Sa nu poti sa mananci indeajuns sa supravietuiesti de pe o zi pe alta TU si muma padurilor de care ti-ai legat destinul, dar iti torni abominatzii de prunci... care n-au nici un viitor, pentru ca N-AU nici un viitor. Polueaza pamantul cu aceste creaturi stigmatizate cu semnul prostiei.

Gata cu oamenii-capat-de-linie. Trecem la urmatoarea categorie oamenii de rand (adica aia care stau la cozi.......... forget it :)).

Am dat de un "domn" de o prostie rara. Genul de om care a atins un nivel superior de intelegere a mecanismelor care fac o persoana sa fie catalogata ca "proasta". O zi normala la lucru, adica toata lumea vorbea - nimeni nu asculta, agitatie, clienti, sisteme in teste, garantii care trebuiau procesate de la furnizori, transportatori, asamblari de calculatoare, furnizori care cereau facturi si placi de baza cu toate matele imprastiate pe mesele de lucru. Eu eram pe tavan si nu reuseam sa tin in frau cele 10 lucruri care le faceam in paralel, cand intra al nostru "Ca Bradul" (prost ca gardul).

Omul nostru avea un TV Tuner (pentru cei care nu stiu, un paralelipiped cu butoane si mufe care ajuta la vizionarea canalelor TV pe calculator) pe care il achizitionase de la noi. Acum, sa ne intelegem, la orice firma la care mergi cu reclamatii de garantii, apai duci tati ambalaj original, copie dupa factura, chitantza, certificat de garantie, accesoriile cu care a venit produsul, adica un pachet complet. Semianalfabetul nostru cu simptome evidente de oligofrenie cronica vine cu TV-Tuner-ul... ATAT... cam asa a decurs conversatia:

- Am luat asta de la voi, spune omul nostru intinzandu-mi o plasa fara sa o lase din mana.
- Ce-ati luat de la noi ? intreb eu usor obosit.
- Cutia asta de televizor, raspunde el dandu-si ochii peste cap ca si cand ar fi trebuit sa visez eu ce era in plasa.
- Bun, TV-Tuner... da, e de la noi. Unde sunt cablurile, alimentatorul, telecomanda, receptorul si cutia de la produs ?
- Da` ce ? Trebuia sa le aduc si p-alea ? intreaba ultragiat.
- Da, in certificatul de garantie este specificat acest fapt... i-am raspuns pierzandu-mi putin rabdarea, stiind ce va urma.
- Pai n-aveti voi aci telecomanda ?
- Avem dar fiecare telecomanda e codata pe TV-Tuner-ul de care apartine, nu se potrivesc.
- Pai cum nu ?
(i-am explicat modul de corelare a telecomenzii cu TV-Tuner-ul)
- Si nici n-aveti alimentator.
- Trebuie s-aveti d-ala aici in service.
- Uitati-va si dumneavoastra cati pini are mufa de alimentare, nu e un alimentator universal... e special pentru TV-Tuner-ul acesta.

La care individul cu cromozomi lipsa incepe sa urle.
- Pai ce firma-i asta, mah frate?! N-aveti nimic! Nu sunteti in stare sa rezolvati o problema asa de simpla?! Pai ma duc altundeva!

De preferinta intr-un sicriu si la doi metri sub pamant, te rog... Ia-i Doamne, nu-i chinui! Scapa solul de greutatea lu` asta!

Asa ca, dragi prieteni. Traiesc printre noi, se inmultesc, ne mananca mancarea, ne respira aerul si ne beau apa in fiecare zi... aceste celenterate umane, niste insecte demne de dispret cu niste coeficiente de inteligenta mult sub numarul de la pantofi. Si nu cred ca e nimic mai frustrant decat sa incerci sa explici cuiva un lucru, aparent banal, si sa te priveasca din spatele ochilor aia de bovina cu puterea de procesare a unei gaini moarte si sa te intrebe "adica cum? ca n-am inteles!". Si asta e cazul fericit cand te intreaba.

Uneori pur si simplu dau din cap si pleaca si fac toate pe dos pentru ca n-au inteles nimic din ce le-ai spus. Si normal ca nu-ti dai seama decand atunci cand deja au facut prea multe prostii pentru a le mai putea numara. Prostii pe care, invariabil, tu vei fi rugat sa le descurci daca iti este coleg de servici.