Numa de-al dracu!

Numa de-al dracu m-am pus sa scriu la 3 noaptea cand ar trebui sa dorm. Ar trebui sa dorm, ar trebui sa mananc mai mult, ar trebui sa ma las de tigari si de cafea si de cola, dar cine sa le lase ? Asa ca... nu m-am lasat nici de tigari, nici de cafea sau cola... tot la fel de prost mananc si tot la fel de putin dorm.

Ciudate vremuri... ciudata stare de spirit. Cam tot ce ma inconjoara e ciudat si distorsionat dar ce pot face ? Ma duc in continuare pe drumul meu prafuit si plin de gropi si din cand in cand mai ranjesc sa nu mi se atrofieze mushcii fetzei in expresia de incruntat de care tot isi bate joc un bun prieten de-al meu. Daca citesti acu` asta, stii cine esti, mersi! Ca fara tine si inca niste oameni as fi bun de impaiat acu`.

Asa ca stati si cititi aceleasi vechi mizerii pe care le-am debitat pana acu` dar azi incerc sa scriu ceva diferit. Sau poate doar mi se pare mie ca e diferit si intr-un final va degenera in aceeasi mizerie care-mi iese din cap de obicei. Ma trezesc dimineatza cu mintea plina la refuz de toate cate trebuie sa le fac in ziua aia si incerc sa ma dezlipesc cu greu din patul cald care-mi sopteste inca in timpan.

Chiaun de somn trag pe mine haine care-mi pica in maini si de obicei le iau invers ca doara daca le-as lua bine din prima n-ar mai fi dimineatza. La fel de chiaun de somn ma urc pe masina si merg la lucru`! La lucru, fratzi, nu la intins laba! Lucru ca minerii ca altceva nu-tzi procura bani si dureri de cap! Da unde va credetzi? Jungla ? Balamuc? Nah... in lagar! Inainte sa intru acolo imi beau cafeaua si fumez doua tigari, si de obicei intarzii doua minute sau poate chiar trei. Minute pe care stiu ca le contorizeaza toti si le scriu de parca ar fi memoriile proprii. Si le scriu pentru ca sunt atat de plictisiti incat n-au altceva mai bun de facut.

Si asa imi trece ziua pe sub bot. Ajung acasa obosit de toata prostia care ma inconjoara si ma trantesc in pat, bag niste mancare la ghiozdan... si imi petrec ziua cu mine insumi... oricum e aceeasi rutina pe care o cunosc destul de bine. Sometimes I think I can see the future as I go about the same routine. Rutina rotila ma tot invart pe loc in aceeasi rutina rotila... pana cand ? Samantza de scandal din creieru` meu, cea cu care m-am nascut, incepe sa impinga si sa impunga sa-si ceara drepturile si oarecum nu pot inghiti ideea ca la asta se rezuma tot.

Sigur, mai sunt si iesiri, vacantze, concedii... dar parca nici alea nu reusesc sa umple golul pe care-l simt... O foame de drac pentru a simti ceva, pentru a avea liniste... liniste din partea propriului meu creier. Afurisit organ! Multi se descurca o viata intreaga fara sa-l prea puna la uzura si al meu e supraturat! Cu NOS si Supercharger pe el, ca altcumva nu putem in secolul XXI. Secolu` ics ics i punct. Stiinta spune ca sentimentele functioneaza la fel ca heroina. La cine drac ii mai trebuie heroina cand ai sentimente... si al dracu in momentu` in care incepi sa te obisnuiesti cu binele, PAAAAC intri in sevraj din te miri ce motiv, si stai si tremuri intr-un colt ca un junky distrus, si transpiri si prin fund si prin ochi pentru o doza. Si doza nu mai vine.

Si pana la urma LA CE FOLOS?! La ce folos? La ce fo... cred ca porcaria asta mi-a devenit un fel de mantra in ultimu` timp... La ce folos ? Si traiesc cu o finititudine de speriat... sa traiesti cu senzatia ca oricum se termina tot in curand, la ce folos ?

Ciudate vremuri... ciudata stare de spirit...