cred ca omul e cel mai mare inamic al sau cand se ingroapa in subiectivitatea momentului si uita ca mai exista o lume dincolo de granitele propriei simtiri si zile mult mai bune care urmeaza celei de azi. cred ca am evoluat din golul care ma umplea in ceva care simte, are vointa si aspiratii. cred ca nu exista om mai prost decat desteptul speriat. cred ca omul poate sa-si creeze propria realitate si sa-si reconfigureze viata dupa propriul plac. cred ca timpul ca si concept ne apasa cel mai greu si in acelasi timp ne urgenteaza si ne impinge spre actiune. Cred ca un om liber poate fi mai periculos decat un om inarmat. cred ca poti schimba o stare de spirit cu una mai buna daca ai puterea sa te concentrezi asupra lucrurilor care iti aduc bucurii. Cred ca multumirea de sine si impacarea poate fi mai sublima decat oricare alt sentiment. cred ca iubirea e un drog care ne face dependenti si pe cat de sus ne ridica pe atat de puternic ne izbeste de pamant... totusi e un drog atat de necesar. cred ca un zambet poate fi mai trist decat o mie de lacrimi si cred ca doua vorbe fac mai mult decat patru palme. cred ca in majoritatea cazurilor cand vine vorba de relatiile intre oameni niciodata nu e prea tarziu. Cred ca un cuvant dat azi trebuie sa fie litera de lege si peste ani de zile. cred ca forta din interiorul meu este mai mare si mai ascutita decat orice ar putea viata sa imi arunce in cale. cred ca vointa poate muta munti. cred ca viata e mult prea scurta ca sa ti-o irosesti cu lucruri care nu iti aduc bucurii. cred ca trebuie sa ne oprim din cand in cand si sa multumim pentru lucrurile marunte care le avem si pentru toate realizarile de pana acum. cred ca am evoluat si cred ca sunt bine... de fapt... sunt sigur.
