Revenge

I'll bring the terror
Leave you trembling
You might as will give up
Like the chosen one
All my prophecies
will come true
I am the face of fear
You can't stop this rampage

Revenge so sweet
Satisfaction watching the defeated
Something tells me
You're never going to live through this
So I'll keep haunting you until I get my revenge

You used to be brilliant
Now you're the victim
You're just a broken soul
You
Are jaded and condescending
Don't look at me
You're wretched and diseased
And I saw it from the start

Slowly I'm waiting
Attacking and erasing you from me

Can't pull me under
I'll do what it takes to ensure this
You're the ignorant and overconfident
If you think I'll come back to you

Looking back...

Prea amortit ca sa pot incropi ceva cu o logica clara, asa ca golesc ganduri spre exterior, ca sa mai scap de presiunea acumulata. Sa fac o retrospectiva... heh sunt prea obosit chiar si pentru acest simplu proces. In linii mari suna cam asa: am inceput anul asta in forta, cu mult mai multa forta decat intreg deceniul trecut. Cu o noua perspectiva asupra lucrurilor din jurul meu. Cu mai multa energie si optimism si promisiunea ca toate vor iesi bine intr-un final. Si, incetul cu incetul, ca un castel de nisip care isi schimba forma sub atingerea valurilor, toate au revenit la forma oribila pe care o cunosc de atat amar de vreme. Se pare ca pe cat de mult incerci sa te tii de ceva / cineva, cu atat mai mult suprafata de care te tii devine tot mai alunecoasa. Rezulatul fiind, invariabil, acelasi... frustrare si golul care tot se largeste.

Si nu pot scapa de senzatia ca nu e viata mea... nu e corpul meu si ca privesc tot ce se intampla din perspectiva unui strain...

The harder you hang on... the faster it slips away...