Rugaciunea unui cinic.

O rugaciune prea adevarata si prea folositoare pentru a nu o posta.

Dear God,

Please don't let a stray rotweiller chew off my genitals

And don't let my arms be pulled off by a threshing machine

Don't let me crash on the freeway mangling my legs and causing massive irreperable brain damage, paralyzing me for life so I can't move, clean myself or go to the bathroom normally.

Don't let me be stabbed in the head or be captured by a sadistic serial killer who tortures me in his basement.

Don't let my building collapse in a horrific earthquake trapping me, all my bones broken and split, smothered so that I can barely breathe, my life slowly seeping out of me.

Please keep my skin from burning, don't let me go blind, don't let me be shot, slashed or bludgeoned to death.

Don't let any of my organs fail on me, don't let my bones snap for any reason, don't let my skull be fractured or my eyes get accidentally punctured, don't let anyone I love die or get sick, don't let me become homeless, don't let me lose all my possessions, don't let me be arrested or executed, don't let me be raped or assaulted, don't let me be hit by a car, don't let me get liver cancer, don't let me get old and sick and helpless and just don't let anything BAD happen to me, please please please.

And in exchange for this, I will try to be a better person.

Amen.

De pe un site sanatos http://www.nationalcynical.com/words/deargod.html

Heartbreak warfare.

Da! Scriu, numai de-al dracu! Pentru ca pot si am idei de enuntat! Sunt la lucru si nu sunt platit sa ma incred in puterea viselor mele, asa ca scriu. Pe lista de discutii astazi e eterna lupta dintre sexe - barbati si femei.

Pentru ca avem aproximativ aceeasi cromozomi (XX si XY unde "aproximativul" este cromozomul X) ceea ce multi dintre noi, poate nu stim este ca toti fetusii la conceptie au cromozomi XX. Asa ca, dragii mei, ne-am nascut toti femei... stiu, nici mie nu-mi prea surade ideea, dar asta e. Au trebuit oamenii nostrii de stiinta sa cerceteze si sa descopere si acest fapt. Si daca nu e destul de ingrijoratoare descoperirea, au trebuit s-o si faca publica.

Asa ca barbatii sunt o mutatie genetica, o eroare, un cromozom defect si hop c-am aparut si noi. Si cat de ciudat este faptul ca femeia intotdeauna este asociata cu simboluri de fertilitate, creatie si iubire materna iar barbatul intotdeauna cu distrugerea, cu devastarea si pangarirea. Ciudat, intradevar, dar in acelasi timp adevarat. Cu toate acestea, femeile sunt tratate cu indiferenta sau privite de sus de la niste inaltimi alpine decatre masculii feroce din cele mai vechi timpuri si pana azi.

Nu ma intelegeti gresit, nu ma deranjeaza in mod deosebit, pentru ca multe si-o cer cu inversunare, si intreaga cauza pentru acest comportament al barbatilor sunt chiar unele dintre specimenele feminine. Totusi pare pe undeva gresit si incorect sa le supunem la un asemenea tratament.

Am discutat cu o prietena acum catva timp despre ce-si doresc femeile. Iar raspunsul ei a fost "Un baiat bun! Un baiat de treaba." Dupa care am intrebat-o jumatate cazut pe ganduri daca poate un baiat sa fie prea bun... la care raspunsul ei m-a lasat cu maxilarul prin pivnita - "Da... daca-i prea bun, baiatul, isi pierde farmecul, ca femeile mai au nevoie si de drama."...

Deci femeile au nevoie de drama... AU NEVOIE de drama! Femeile au nevoie de mancare, apa, hrana si DRAMA! Astea sunt alimentele de baza ale unei femei. De unde eu deduc, folosind logica mea precara, ca din cand in cand in relatia cu o femeie e nevoie de scandaluri spontane, mai mult sau mai putin justificate, pentru a satisface nevoia de drama a femeii.

Asa ca azi, domnilor care intretineti o relatie (sau chiar mai multe) cu o doamna, cand ajungeti acasa de la munca (fie dela birou sau din shantz) intalniti-va cu iubita, si dupa ce o sarutati de bine-te-am-gasit, declanshati actiunea!

"Tu ma INSELI!!!! TE-AM VAZUT CU ALA CA AI IESIT IN ORASH! D-ASTEA IMI FACI TU MIE?! DUPA CAT TIMP SI ENERGIE AM INVESTIT IN TINE?!?!"

Acum odata declansata actiunea, exista mai multe cai posibile pe care se poate continua. Doua dintre ele, insa, sunt mai pertinente si de obicei arata cam asa:

#1: Se crizeaza la tine si te face un nebun paranoic! "Esti nebun, omule?! Cu cine am iesit eu ca n-am mai iesit cu nimeni de nush cand!"

SAU

#2: Se fac mici si umplu ochii de lacrimi pentru ca se stiu cu musca pe caciula!

Pentru barbat e o situatie din care oricum iese invingator (chiar daca nervii vor fi intinsi la maxim) pe-o parte invingator pentru ca i-a satisfacut nevoia de drama, pe de alta parte pentru ca a facut-o sa recunoasca faptul ca are dreptate.

Lasand glumele la o parte, acum. Am tot stat si am rumegat ca un bou problema asta. Si am ajuns la concluzia ca e doar o chestiune de perceptie. Si am sa va dau un exemplu: orice femeie / fata a trecut prin liceu (cel putin atat) si, normal, a avut colegi de clasa. Toti stim cum se comporta liceenii intre ei - de la ghionturi, palme peste fund / fatza, glume de prost gust, pipaieli (nu pipaiala de tzigara, ci fizica). Totusi din marea de tineri, cate una (mai rar cate unul) ajunge faimoasa si isi scoate albume muzicale (sa ne mintim putin si sa credem ca acele sunete se pot incadra in Muzica). Toti fanii sunt extaziati de cum arata respectiva si raman impresionati de imaginea creata artificial. Toti fanii au fel de fel de fantezii si ii exacerbeaza importanta si o ridica la un rang de idol.

Si ce spun fostii ei colegi de liceu ? "Nah poftim, iacat-o si pe a noastra ca bradu, unde-a ajuns!"

Sa revenim totusi la barbati si la modul in care privesc ei sexul opus. Oricare dintre noi (daca nu are un aspect de Adonis - FOARTE rar in Romania) la un moment dat s-a uitat la o fata si si-a spus "N-am fatza de asa o tipa! :(". Decat sa riste sa fie refuzat in incercarea lui de a-i intra in gratii prefera sa isi vada de treaba lui patetica si sa-si ia gandul de la ea. Pana se lasa seara si ramane singur in camera :P. Dar totusi e fascinant pentru mine modul in care omul reactioneaza in prezenta unei fete. Cum toata logica e bruiata si limbajul coerent ii aruncat pe geam impreuna cu orgoliul si devine un catel jenant care incearca sa execute toate comenzile primite.

Totusi acest fenomen se intampla doar in prezenta doamnelor care ne intimideaza. Pentru ca invariabil, un barbat va fi complexat in vreun fel sau altul. Ori are un complex de superioritate, ori de inferioritate, un barbat intotdeauna se va raporta la cei din jurul lui si se va evalua in functie de acestia. E pe undeva un instinct primar prezent, probabil, si la animale.


Revenim, din nou la femei. La acele creaturi plapande, moi si firave pe deoparte, sau crude, razbunatoare, superficiale si ipocrite pe de alta parte. Probabil doamnele ma vor contrazice aici, dar sa nu uitam exemplul dat initial - Q1: Ce-si doresc femeile de la noi ? A1: Un baiat bun, cuminte. Q2: Poate un baiat sa fie prea bun ? A2: Da!.............. DA?!?!?!?!?!? Aceleasi raspunsuri le-am primit de la mai multe fete, invariabil toate pe care le-am intrebat au spus da. Si nu un "da" cu jumate de gura, ci unul raspicat si clar! Sigurat au baut petrol! Mai mult ca sigur bunatatea in zilele noastre nu se intalneste pe toate gardurile. La fel de sigur ca si faptul ca femeile nu-si doresc un baiat bun. Isi doresc unul rau, care sa le domine si sa le tina sub control, pentru ca asta le confera un sentiment fals de siguranta, de apartenenta. Un instinct primal de a avea prin preajma un mascul feroce care sa o apere de orice pradatori / alti masculi... asta cu riscu de a si-o capata si ea din cand in cand.

Asa ca, toate astea fiind spuse... nu trag concluzii pentru ca nu inteleg femeile; incerc in zadar, dar nu le inteleg. Stau doar si observ in continuare dansul bolnav si disfunctional care se desfasoara intre sexe si incerc sa inteleg de ce barbatii si femeile se mutileaza psihic in moduri care mai de care mai spectaculoase. Un joc bizar si uneori grotesc care ne lasa invariabil cinici si sarcastici din care prea putini dintre noi iesim invingatori / invingatoare.

Va doresc o zi plina de soare. :)

You can't fix stupid!

Sar peste partea plicticoasa de introducere si am sa intru direct in problema. Pentru ca este o problema si ne lovim de ea in fiecare zi.

Populatia planetei creste. Nu e vorba aici de faptul ca transformam planeta intr-o minge de rahat fumegand. M-am impacat cu ideea si sincer, nu cred ca voi fi prin preajma sa vad cum se duce de rapa la modul cel mai brutal. M-am impacat si cu ideea aia. Ce ma deranjeaza pe mine este faptul ca numai prostii se inmultesc.

In fiecare zi, cand ma tarasc afara din patul cald si ma arunc intr-o noua zi ii vad, ma lovesc de ei, invariabil intru in contact cu ei si vreau nu vreau, trebuie sa-i inghit ca... deh... ne respira aerul. Vorbesc aici de prostia care invadeaza strazile.

Si sa va dau niste exemple, care mai de care mai edificatoare: tigani... "mexicanii" autohtoni cum ii numeste un prieten cu o imaginatie bogata. Incultii astia puturosi (si la propriu si la figurat) impanzesc zi de zi treptele Tribunalului Arad. Probabil e locul lor de munca, pentru ca altundeva sigurat nu au ce cauta la munca. Eventual trebaluiesc prin buzunarele calatorilor din tramvaie sau rup mainile si picioarele unor copii destul de ghinionisti sa se fi nascut prin preajma lor, pentru a inspira mila in timp ce cersesc. In secolul 21 ei au lideri de... clanuri, cred ca le pot numi. The one, the only, Bulibasha!

E destul de rau ca li se permite sa se inmulteasca dar si locuiesc pe teritoriul tarii. Priviti acest monument de prostie si incultura: http://www.youtube.com/watch?v=4Agv6OxyxFE . Asta probabil e varianta light. Sunt sigur ca oricine ar putea da n+1 exemple.

Si culmea, cine se inmultesc necontrolat si murdaresc pamantul cu material genetic de mana a doua ? Tot prostii! Nu am sa atac conditia sociala sau sa justific procesul prin care au ajuns in starea respectiva, dar dupa umila mea parere, cand ajungi sa locuiesti intr-o cocioaba din cartoane, ULTIMUL LUCRU de care ai nevoie este o ciurda de prunci in jurul tau. Au fost sute de interviuri luate unor indivizi care au sunat cam asa...

- Lasati-ma sa inteleg... nu lucrati si nu aveti acte de identitate.
- Hasa e, mancatz-ash...
- Nu aveti ce manca ?
- Pai n-avem auardeles...
- Si locuiti aici in casa asta din cartoane ?
- Phai dah tzucu-tz gura...
- Si cati copii aveti ?
- 8 shi doi gemeni pah tzava...

Si aici se incheia "cutremuratorul" interviu lacrimogen pe care au fost in stare sa il incropeasca de obicei cei de la ProTV stirile cu mortaciuni de la ora 5. Toate astea pe un fundal de Hans Zimmer - A small measure of peace (piesa dupa care a fost numit si acest blog). E STRIGATOR LA CER, oameni buni! Probabil sunt eu defect sau sunt un porc insensibil, dar cum sa fii atat de prost incat sa iti ingreunezi voit situatia ? Sa nu poti sa mananci indeajuns sa supravietuiesti de pe o zi pe alta TU si muma padurilor de care ti-ai legat destinul, dar iti torni abominatzii de prunci... care n-au nici un viitor, pentru ca N-AU nici un viitor. Polueaza pamantul cu aceste creaturi stigmatizate cu semnul prostiei.

Gata cu oamenii-capat-de-linie. Trecem la urmatoarea categorie oamenii de rand (adica aia care stau la cozi.......... forget it :)).

Am dat de un "domn" de o prostie rara. Genul de om care a atins un nivel superior de intelegere a mecanismelor care fac o persoana sa fie catalogata ca "proasta". O zi normala la lucru, adica toata lumea vorbea - nimeni nu asculta, agitatie, clienti, sisteme in teste, garantii care trebuiau procesate de la furnizori, transportatori, asamblari de calculatoare, furnizori care cereau facturi si placi de baza cu toate matele imprastiate pe mesele de lucru. Eu eram pe tavan si nu reuseam sa tin in frau cele 10 lucruri care le faceam in paralel, cand intra al nostru "Ca Bradul" (prost ca gardul).

Omul nostru avea un TV Tuner (pentru cei care nu stiu, un paralelipiped cu butoane si mufe care ajuta la vizionarea canalelor TV pe calculator) pe care il achizitionase de la noi. Acum, sa ne intelegem, la orice firma la care mergi cu reclamatii de garantii, apai duci tati ambalaj original, copie dupa factura, chitantza, certificat de garantie, accesoriile cu care a venit produsul, adica un pachet complet. Semianalfabetul nostru cu simptome evidente de oligofrenie cronica vine cu TV-Tuner-ul... ATAT... cam asa a decurs conversatia:

- Am luat asta de la voi, spune omul nostru intinzandu-mi o plasa fara sa o lase din mana.
- Ce-ati luat de la noi ? intreb eu usor obosit.
- Cutia asta de televizor, raspunde el dandu-si ochii peste cap ca si cand ar fi trebuit sa visez eu ce era in plasa.
- Bun, TV-Tuner... da, e de la noi. Unde sunt cablurile, alimentatorul, telecomanda, receptorul si cutia de la produs ?
- Da` ce ? Trebuia sa le aduc si p-alea ? intreaba ultragiat.
- Da, in certificatul de garantie este specificat acest fapt... i-am raspuns pierzandu-mi putin rabdarea, stiind ce va urma.
- Pai n-aveti voi aci telecomanda ?
- Avem dar fiecare telecomanda e codata pe TV-Tuner-ul de care apartine, nu se potrivesc.
- Pai cum nu ?
(i-am explicat modul de corelare a telecomenzii cu TV-Tuner-ul)
- Si nici n-aveti alimentator.
- Trebuie s-aveti d-ala aici in service.
- Uitati-va si dumneavoastra cati pini are mufa de alimentare, nu e un alimentator universal... e special pentru TV-Tuner-ul acesta.

La care individul cu cromozomi lipsa incepe sa urle.
- Pai ce firma-i asta, mah frate?! N-aveti nimic! Nu sunteti in stare sa rezolvati o problema asa de simpla?! Pai ma duc altundeva!

De preferinta intr-un sicriu si la doi metri sub pamant, te rog... Ia-i Doamne, nu-i chinui! Scapa solul de greutatea lu` asta!

Asa ca, dragi prieteni. Traiesc printre noi, se inmultesc, ne mananca mancarea, ne respira aerul si ne beau apa in fiecare zi... aceste celenterate umane, niste insecte demne de dispret cu niste coeficiente de inteligenta mult sub numarul de la pantofi. Si nu cred ca e nimic mai frustrant decat sa incerci sa explici cuiva un lucru, aparent banal, si sa te priveasca din spatele ochilor aia de bovina cu puterea de procesare a unei gaini moarte si sa te intrebe "adica cum? ca n-am inteles!". Si asta e cazul fericit cand te intreaba.

Uneori pur si simplu dau din cap si pleaca si fac toate pe dos pentru ca n-au inteles nimic din ce le-ai spus. Si normal ca nu-ti dai seama decand atunci cand deja au facut prea multe prostii pentru a le mai putea numara. Prostii pe care, invariabil, tu vei fi rugat sa le descurci daca iti este coleg de servici.

Back in... uh... yeah... bright colors!

Si uite ca m-am pus din nou in fatza calculatorului sa vomez informatii catre vastul si nelimitatul interwebz. S-au schimbat multe de cand n-am mai postat! Mi-am mai intarit carapacea si mi-am mai intins nervii... pana la urma am ramas intreg. Mai dat dracului decat de obicei, dar intreg.

Asa, si acum sa recapitulam si sa recatalogam ultimele experiente. Din ciclul "Life sucks! Get a helmet!" amintim rutina incastata in mase plastice pentru pastrarea permanenta a senzatiei de scarba care o insoteste. Inainte imi placea sa am o rutina stabila, sa nu am timp sa ma gandesc la cum ma cheama sau de ce am barba sau de ce incepe linia parului sa imi recidiveze. Asta inainte... de... nu stiu, sincer, inainte de ce, dar stiu ca acum ma scarbeste. Probabil creierul meu inca permeabil cu informatii, idei si vibe-uri incearca sa imi transmita un mesaj: Vecine! Gata cu mizeriile astea, ca o dai in a doua copilarie! Dormi dupamasa, incepi sa mananci regulat, bei sucuri naturale si dormi cu tetina! (ultima parte a fost introdusa ca si element pur comic) Presimt o demisie.

Dar e bine, totusi. Am inceput sa vad viata altcumva si lucrurile din jurul meu in alta lumina. Credeam ca tot ce mi se intampla nu depinde de mine... shit just happens, dar haidem sa fim seriosi - acum cand imi dau seama de mai multe lucrui si inteleg mai multe - nu este asa. Atragi exact ceea ce emani... Garbage in, garbage out! Nu poti face din cacat bici si nici nu-l potzi face sa pushte. It's impossible HORHE!

Asa ca acum, nu ma mai afecteaza nimic, sau foarte putine! Nici relatii esuate, nici fuck friends duse prin alte tari, nici oameni care nu mai dau nici un semn de viata, nici locul de munca de rahat, nici shefi cu o singura conexiune sinaptica si dendrioni care balangane in vid(Dr. Dana ar fi mandra de mine). Am gasit ca faptul ca nu-ti pasa, uneori este o calitate demna de premii si alteori o metoda de autoaparare mai eficienta decat Tai-frunze-la-caini-kick-in-gura-punch-in-ficat (e o noua forma de arta plutoniana).

Inainte era capat de lume cand cu vreo Ileana Cosanzeana la care tineam si-i scriam in Oracol nu mergea si ne luam shlapul de viteza. Sufeream ca un caine si imi faceam procese de constiinta incercand sa gasesc sursa, buba, putregaiul de unde a inceput toata chestia s-o ia pe aratura. De ce ? Cum ? De cand ? Prin ce metoda ? Cu ce catalizator si ce-a declansat toata situatia ?
Acum ridic (asta e singularul de la ridichi) din urmeri si imi vad de drum. Din punctul meu de vedere, ele pierd. Am daralit prea multe sentimente in capul a tot felu` de mandre pentru a le creste si a le arata si un ALT mod de a privi lucrurile si de a fi tratate si pentru ce ? Uuuuhm... da! exact! Nada signors i signoritas! Asa ca acum rationalizez cu precizia unui bisturiu in mana unui chirurg. Rece si taios.

Discutam cu Paul la un moment dat despre motivul pentru care oamenii plang si se deprima cand se cam termina o relatie. Si am ajuns la concluzia unanima ca este din cauza de lipsa de ocupatie. Si pe undeva e chiar si logic cand n-ai altceva mai bun de facut, iti investesti tot timpul si energia in curul unei entitatzi de sex opus (de preferinta) si cand vezi ca se duce de rapa, iti vine sa iti dai cutzit! Not me... not anymore!

Si asa mi-am gasit ocupatie: de la airsoft (pac pac), la clubbing, la biliard, la cruising, la gaming, la iarba verde si iesiri cu prietenii la un pub, sau KF sau 'mnezo mai stie unde si iaca-mi timpul umplut. Planurile facute pentru viitor, cateva persoane interesante pe "lista" dintre care pozitia 1 ma arde de nerabdare sa-i vad ce-i poate capsorul ala frumos. /Post break.


Continui cand mai am chef!