Si uite ca m-am pus din nou in fatza calculatorului sa vomez informatii catre vastul si nelimitatul interwebz. S-au schimbat multe de cand n-am mai postat! Mi-am mai intarit carapacea si mi-am mai intins nervii... pana la urma am ramas intreg. Mai dat dracului decat de obicei, dar intreg.
Asa, si acum sa recapitulam si sa recatalogam ultimele experiente. Din ciclul "Life sucks! Get a helmet!" amintim rutina incastata in mase plastice pentru pastrarea permanenta a senzatiei de scarba care o insoteste. Inainte imi placea sa am o rutina stabila, sa nu am timp sa ma gandesc la cum ma cheama sau de ce am barba sau de ce incepe linia parului sa imi recidiveze. Asta inainte... de... nu stiu, sincer, inainte de ce, dar stiu ca acum ma scarbeste. Probabil creierul meu inca permeabil cu informatii, idei si vibe-uri incearca sa imi transmita un mesaj: Vecine! Gata cu mizeriile astea, ca o dai in a doua copilarie! Dormi dupamasa, incepi sa mananci regulat, bei sucuri naturale si dormi cu tetina! (ultima parte a fost introdusa ca si element pur comic) Presimt o demisie.
Dar e bine, totusi. Am inceput sa vad viata altcumva si lucrurile din jurul meu in alta lumina. Credeam ca tot ce mi se intampla nu depinde de mine... shit just happens, dar haidem sa fim seriosi - acum cand imi dau seama de mai multe lucrui si inteleg mai multe - nu este asa. Atragi exact ceea ce emani... Garbage in, garbage out! Nu poti face din cacat bici si nici nu-l potzi face sa pushte. It's impossible HORHE!
Asa ca acum, nu ma mai afecteaza nimic, sau foarte putine! Nici relatii esuate, nici fuck friends duse prin alte tari, nici oameni care nu mai dau nici un semn de viata, nici locul de munca de rahat, nici shefi cu o singura conexiune sinaptica si dendrioni care balangane in vid(Dr. Dana ar fi mandra de mine). Am gasit ca faptul ca nu-ti pasa, uneori este o calitate demna de premii si alteori o metoda de autoaparare mai eficienta decat Tai-frunze-la-caini-kick-in-gura-punch-in-ficat (e o noua forma de arta plutoniana).
Inainte era capat de lume cand cu vreo Ileana Cosanzeana la care tineam si-i scriam in Oracol nu mergea si ne luam shlapul de viteza. Sufeream ca un caine si imi faceam procese de constiinta incercand sa gasesc sursa, buba, putregaiul de unde a inceput toata chestia s-o ia pe aratura. De ce ? Cum ? De cand ? Prin ce metoda ? Cu ce catalizator si ce-a declansat toata situatia ?
Acum ridic (asta e singularul de la ridichi) din urmeri si imi vad de drum. Din punctul meu de vedere, ele pierd. Am daralit prea multe sentimente in capul a tot felu` de mandre pentru a le creste si a le arata si un ALT mod de a privi lucrurile si de a fi tratate si pentru ce ? Uuuuhm... da! exact! Nada signors i signoritas! Asa ca acum rationalizez cu precizia unui bisturiu in mana unui chirurg. Rece si taios.
Discutam cu Paul la un moment dat despre motivul pentru care oamenii plang si se deprima cand se cam termina o relatie. Si am ajuns la concluzia unanima ca este din cauza de lipsa de ocupatie. Si pe undeva e chiar si logic cand n-ai altceva mai bun de facut, iti investesti tot timpul si energia in curul unei entitatzi de sex opus (de preferinta) si cand vezi ca se duce de rapa, iti vine sa iti dai cutzit! Not me... not anymore!
Si asa mi-am gasit ocupatie: de la airsoft (pac pac), la clubbing, la biliard, la cruising, la gaming, la iarba verde si iesiri cu prietenii la un pub, sau KF sau 'mnezo mai stie unde si iaca-mi timpul umplut. Planurile facute pentru viitor, cateva persoane interesante pe "lista" dintre care pozitia 1 ma arde de nerabdare sa-i vad ce-i poate capsorul ala frumos. /Post break.
Continui cand mai am chef!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment