Morfogeneza unei noi viziuni

Sa incepem cu inceputul... soundtrack-ul pentru postare! http://www.youtube.com/watch?v=JRtHYiWmsoA

Si sa continuam!

Buna ziua, dragii mei!

nu va lasati intimidati de titlul pompos al postarii. Il voi explica (chiar daca va insult intelectul sau capacitatea de a cauta pe google semnificatia termenului morfogeneza) pentru a va alevia sentimentul de lene si curiozitate.

Morfogeneza se refera la formarea structurii unui organ sau a unei parti dintr-un organ.

Am si eu niste intrebari pentru voi... ce spune societatea zilelor noastre despre sentimente ? "Nu poti sa-i zici la inima sa nu bata!", "Nu poti sa controlezi pe unde zboara gandul!", "Daca asa ma simt, ce pot sa fac?", "Azi a fost o zi de groaznica!". Suna cunoscut ? Nu stiu despre voi, dar pentru mine suna al dracu de cunoscut. De ceva vreme incoa' am inceput sa-mi schimb aceasta conceptie si cat de simplu imi pare tot acum. E ca si cum ai trisa in realitate.

In ultimul timp am studiat elemente de Programare Neuro-Lingvistica si Dinamica Sociala. La prima vedere nu pare a fi nimic interesant dar aceste doua stiinte trateaza si explica niste elemente care au aplicabilitate in viata de zi cu zi. In other words se pot aplica de dimineata cand dezlipesti pleoapele unele de altele pana seara tarziu cand le lipesti la loc cu super glue si sforai de-ti muti mobila din casa.

DA! Si mi se pare mult mai interesant decat toate mizeriile care ni s-au bagat pe gat de mici copii din clasele primare si pana in institutiile educationale superioare in care ne irosim pana la aproximativ 18 ani din viata.

S-a observat si s-a rasanalizat faptul ca in momentul in care doi oameni comunica 47% din impact il are imaginea celui care vorbeste (limbajul corpului, privirea), 32% din impact il are cum suna cele spuse (tonalitatea, intensitatea, ritmul, si accentuarile celor spuse) si de-abia 11% e mesajul transmis... OK ? Oamenii privesc si reactioneaza la ceea ce vad. E o concluzie cel putin normala pentru aceasta statistica. Oamenii reactioneaza pe baza impulsurilor date de sentimentele pe care le au in momentul in care vorbesc intre ei.

La prima vedere aceasta ar putea fi o problema, dar mai nou imi place sa gandesc in resurse si solutii decat in probleme. Cum as putea aborda pe cineva in asa maniera incat sa pot sa obtin de la persoana respectiva anumite reactii care sa corespunda cu obiectivele mele? In primul rand pot sa stimulez acele emotii / sentimente pentru a ma face placut sau inteles. Depinde cu cine stai de vorba. Oamenii care se aseamana se plac. Intotdeauna ne intelegem mai bine cu o persoana care are aceleasi gusturi, care are aceleasi preferinte si aceleasi conceptii. E usor sa placi pe cineva care ti se aseamana: intre voi se creaza un raport, o conexiune, o stare de comfort.

In acelasi timp poti sa mimezi aceasta stare de raport. Tu stii ca o mimezi pentru ca, deh... incerci sa stabilesti raportul, o faci voit. Poti interactiona la acelasi nivel de energie, poti avea acelasi ton si debit verbal, poti folosi acelasi sistem reprezentational in limbaj, poti mentine contactul vizual si poti face pacing. Persoana de langa tine, in schimb, va observa ceea ce tu ii arati. Va percepe limbajul corpului similar (de preferinta sa nu fie imitare, ca risti sa iti iei pumi in mufa), va percepe similitudinea vocii, si va auzi un mesaj transmis in acelasi sistem reprezentational pe care il cunoaste ca fiind al ei.

Exemplu:
Stau de vorba cu o persoana care imi spune urmatoarele lucruri:

"Am vazut la mall niste tricouri pizdoase. Culorile erau deschise, design-ul de bun gust si am vazut ca preturile sunt destul de mici."

Limbajul te da de gol intotdeauna. Vocea e o expresie a eului, e cea mai vulnerabila parte a unui om. Limbajul tradeaza modul in care gandeste persoana respectiva: Am VAZUT la mall... CULORILE erau... DESIGN-ul de bun gust... AM VAZUT ca preturile. Si aici avem de-a face cu o persoana care gandeste in imagini. Gandeste vizual (sistemul reprezentational dominant este cel vizual... aka in capshorul lor primele care se formeaza sunt imaginile) si pentru a comunica "pe limba" ei poti folosi cuvinte care sa exprime elemente vizuale. Asa se creaza un inceput de raport. Si tineti minte, omul va percepe toate astea la un mod inconstient. NU isi da seama CONSTIENT, nu sta sa se gandeasca "Mah asta vorbeste ca mine, zici ca stau de vorba cu mine" ci doar "simte" ca voi doi ganditi la fel si se simte comfortabil. Adauga la toata treaba asta un limbaj al corpului deschis, similar si un ritm al conversatiei identic and hey! you've just made a friend.

Acelasi principiu se aplica si la persoanele care gandesc in auditiv, sentimente / emotii.

Exemplu:

Un cuplu sta pe banca in parc si discuta. Blah blah blah blah blah yacka yacka yack yack yack. Ea sta cu mainile in san (sau intre ţâţe) si priveste absenta peisajul cu o tzigara intr-o mana inerta. El bate marunt din gura cu o mana in buzunar, corpul intors catre ea, usor aplecat in fata. Vocea ii are o tonalitate usor ridicata si afectata pentru ca incearca sa ii transmita anumite informatii importante pentru el. Daca-i privesti, nu trebuie sa fii un geniu sa "simti" ca nu e in regula ceva cu ei.

Intr-o situatie similara cum se pot indrepta lucrurile ? Stabilesti raport. Cum? Faci ce face si ea... daca nu fumezi, asta e. Incerci sa adopti aceeasi postura, te uiti si tu in gol. Distribui greutatea corpului intr-un mod similar. Discuti la un nivel de energie similar, putin mai ridicat (pentru ca vrei sa scoti persoana din starea aia). Discuti folosind acelasi sistem reprezentational. Odata ce raportul a fost creat poti sa schimbi gradual nivelul de energie, schimbi tonalitatea vocii, sa modifici treptat limbajul corpului si persoana de langa tine iti va urma exemplul fara sa-si dea seama. De ce ? Pentru ca instinctiv a simtit comfortul pe care raportul l-a creat si va incerca sa il mentina. Si treptat reusesti sa comunici si sa rezolvi problema; Sa te faci inteles si sa intelegi mai bine persoana cu care stai de vorba.

Mintea si corpul sunt o unitate indivizibila. Nu pot exista una fara cealalata. Ce gandesti iti afecteaza fizionomia, si ce fizionomie ai iti afecteaza gandirea. Ca si exemplu simplu poate fi luat fenomenul de feedback biologic. Simplificat la principii de baza suna cam asa: Zambeste.

Indiferent de cum te simti, zambeste. Fie si fals. Un zambet fals, fortat, ciudat si disfunctional care te face sa te simti prost si incomod pentru ca se afla acolo si-l arborezi cu atata greutate. Mentine-l acolo 5 minute. Nu fa altceva decat sa zambesti 5 minute, chiar daca trebuie sa iti supui mushchii faciali la chinuri titanice pentru a reusi. Se va intampla un fenomen ciudat. Dupa o anumita perioada de timp mintea va incepe sa isi reorganizeze prioritatile si sa isi reorienteze atentia spre ganduri / amintiri care vor face acel zambet fals sa devina real si credibil. Dupa cateva teste pe propria persoana m-am surprins de fiecare gandindu-ma la lucruri frumoase, la vara, la lucrurile bune care ma asteapta, la sperante si caldura si liniste mentala. Asta in contrast cu gandurile ucigase care ma incercau inainte cu 5 minute.

/post break... mai continui alta data cu si despre dinamica sociala.